FLATULATII(parodie dupa"Dilema"de G.Toparceanu)

Nu mă duc la doctor pentru consultaţii,
Nici la revoluţii, căci doar "emanaţii"
Vor ieşi cu bine din aceste faze...
(Nu deschid nici geamul, când miroase-a gaze!)

Când eram "studinte" pe la Medicină,
M-au zvârlit afară pentru o băşină,
Astăzi, pentru mine totu-i foarte clar:
O să-mi ţin băşina trasă, în iţar.

M-am ghidat, ca tontu', dup-o axiomă:
"Banii au culoare, însă n-au aroma"
Deşi pe babacu', daltonist de fel,
Mama îl miroase c-are bani la el.

Cumpăr des popcoarne şi agăţ prinţese,
Însă câte una, delicată, bese,
Iar problema asta mi-este ne'nţeleasă:
Cum de bese-n public si nu bese-acasa?!

I-am cerut vecinei să dea mai încet
Muzica lui Guţă şi-am zâmbit discret,
Ea, privind cu greaţă, sinceră, îmi spune:
"Să te duci la dracu', nu mai face spume!"

Execută, mândră, stânga împrejur,
Flatulaţii-n trombă îi pornesc din cur,
Cum sunt din născare un bărbat mai pudic,
O s-o-njur în baie, nicidecum in public.

Într-o toaletă, brusc, un nea cutare
Râde catre mine:"N-ai îndemânare,
Nu stii să tragi apa, iarăşi ai dat chix,
Să-ţi arate mandea cum s-o faci la fix,
Chiar şi nişte tute necalificate
Ştiu să-şi facă treaba cu-autoritate,
Eşti bărbat, nepoate, poţi să tragi mai tare!"
Calm, cu gesturi ample, dulci şi graţioase,
M-a scăpat de damfuri, grele, băşinoase.

O colega cheală, tot la Medicină,
Ce-avea zilnic "gaze"(dar şi limuzina!)
M-a iubit sălbatic, chiar la curs, în public...
De atunci am crampe şi-s oleacă pudic.

(Ştiu că-n viaţa asta am păţit cam multe,
Nici chiar psihiatrul nu stă să m-asculte.)

Bese şi pe gură câte-un amărât,
Însă pan'la urmă o să-i stea în gât,
Va sfârşi prin şanţuri, brav, cu demnitate,
De nu ştie judo sau ceva karate.

Nu-i doar o părere, sunt bărbaţi o mie,
Daruri fac iubitei, din ipocrizie,
Noaptea o gazează cu băşini de cal,
Geaba duc pe urmă grepuri la spital.

Trage-un pârţ cu zgomot, unul, şi-i falos,
Parc'a luat concursul:"Cel mai băşinos"
Nimeni pe-alde d'ăştia n-o să-i ia la zor
Că şi-aşa sunt, bieţii, vai de curu' lor.

Nu pricep netoţii că e indecent,
Parcă-n dos au ţeavă de eşapament,
Pe circari cu fiţe nu îi poţi certa,
Ei cu treaba-n spate, tu cu treaba ta.

Pârâie, sinistră, c-un profund ecou,
O băşina coaptă, când stai la birou,
Dacă-i lume multă, ce mai poţi să faci?
Să-ţi ceri mii de scuze sau, parşiv, să taci?

Recunosc, tovarăşi, fi'ndca's om cinstit,
Am ţinut în mine, public n-am băşit,
De-i dădeam frâu liber, ar fi fost de rău,
Să razi tot, ca bomba, împrejurul tău?

Cu conştiinta trează, încerc altceva,
Ca să uit de grijă, într-un fel, cumva,
Sigur, mulţi exclama:"Eşti un ipocrit!"
Dar mă fac, ca surdul, că n-am auzit.

(Vară-mea, Lucica, o dată pe lună
Trecând pe la mine, pierde câte "una"!)

"Viaţa e o piesă jalnic regizată"
Meditez în cadă, şi trag o "cantată",
Simt ca o chemare către poezie
Când băs la fereastra, fără gălăgie.

(Vă scriu toate astea şi mai dau un vânt
Să nu fac degeaba umbră pe pământ.)

Azi la modă-i banul şi ipocrizia,
Manelistii noştri îsi băşesc poezia,
Eu, ca Eminescu, mă-ntreb şi socot:
Nu merită oare una peste bot?

Îmi închei tirada cu un aer trist,
N-aş vrea să mă credeţi lupul moralist,
Că nicicând nu-i bună vorba de-i prea multă,
Gura bate curul, atunci când insultă...

Poezia parodiată:

Dilema
de George Toparceanu

Aţi vãzut prea bine, cã la consultaţii
Doctorii te-ntreabã despre emanaţii
Vor sã ştie tonul, abundenţã, faze,
Unii le zic vânturi, alţii le zic gaze.

Dar sã nu vã mire dacã medicina
Studiazã astãzi foarte mult bãşina
Fiindcã-n biologie pentru toţi e clar:
A bãşi e-un lucru foarte necesar.

Toatã lumea bese. Asta-i axiomã.
Nu intereseazã tonul, sunet sau aromã
În privinţa asta toţi suntem la fel
Bese şi-mpãratul în palat la el,

Floarea nobilimii, preoţi, prinţi, prinţese,
Papa de la Roma, bese şi iar bese.
Încã-o chestiune trebuie-nţeleasã:
Fiecare bese, dar la el acasã!

Fãrã martori, merge, tare sau încet
Nimeni nu-ţi dicteazã ca sã beşi discret.
Vrei rafale scurte, sau prelungi sã sune?
Treaba ta, eşti liber, poţi sã faci şi spume.

Si chiar dacã nimeni nu-ţi stã împrejur
Poţi sã beşi în lege, pânã cazi în cur.
Eticheta însã cere sã fi pudic,
Bunul simţ pretinde sã nu beşi în public!

Ce-ar fi, bunãoarã, s-auzi pe cutare
C-a bãşit în public doamna... nu ştiu care
Sau cã domnişoara, profesoara X
S-a bãşit în clasã, ieri, la 2 fix?!
Cum ar fi privite sau calificate?
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Aş, le-ar spune neted "de-al de bese tare"
Cine le-ar mai crede fiinţe graţioase?
Ar fi pur şi simplu nişte bãşinoase.

Dar mã-ntorc acuma iar la medicinã.
Sã-ţi rişti sãnãtatea pentru o bãşinã?
Sã n-o laşi sã iasã dacã eşti în public,
Fiindcã eticheta cere sã fi pudic?

În privinţa asta sunt pãreri mai multe
Cine-ar sta pe toate sã le mai asculte?

Astfel, dupã unii, poţi sã beşi oricât
Dar sã ştii la vreme sã le strângi de gât.
Poţi sã fi acelaşi om cu demnitate
De-a le da fâsâite drumu-n libertate.

Asta-i o pãrere, una dintr-o mie
Dar morala spune cã-i ipocrizie
Ce deosebire e-ntre om şi cal?
Ar mai fi însã şi-un aspect moral

Când te-arãţi în public falnic, gras, fãlos
şi-n realitate esti un bãşinos,
Câţi nu sunt dintr-ãştia care bãs de zor
Parcã ştii vreodatã ce-i la curul lor!?

Dar rãmâne lege cã e indecent
Sã slobozi la gaze de eşapament.
Fie, cu morala nu te poti certa
Dar mai iese gazul fãrã voia ta.

Suierã şi geme cu prelung ecou
Iar tu ai neşansa sã fi la birou.
În astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Sã recurgi la scuze, sau sã te prefaci?

Din experienţã, eu vã spun cinstit
Cã oricând în viaţã nu am îndrãznit
Sã recurg la scuze; ar fi fost mai rãu
Sã roşeascã lumea toatã-n jurul tãu !

Am târşâit un scaun, am fãcut ceva
Ca sã nu se creadã c-am bãşit cumva.
Si oricât se spune cã sunt ipocrit,
S-au fãcut şi ceilalţi cã n-au auzit.

Chiar îndrãgostiţii când admirã luna
Cu sau fãrã voie scapã câte una,

Si cu-o tuse seacã, bine regizatã,
Sau cu-o melodie mai pe nas cântatã,
Fac ca sã vibreze tot a poezie
Chiar şi nedorita, scurta gãlãgie.

Ce-a trecut pin maţe şi s-a dus în vânt
Si-n care se-ncurcã viaţa pe pãmânt

Dar astfel de cazuri, când ipocrizia
Este-asociatã chiar cu poezia
Crime moraliştii noştri le socot,
Cãci morala-şi bagã nasul peste tot.

În final tot omul se întreabã trist
Sã-l asculţi pe medic sau pe moralist?
Si mai e un lucru, fãrã vorbã multã:
Ce te faci cu curul dacã nu te-ascultã???